Procesul recoltării cuprinde două etape și anume: în prima etapă albinele scutură și culeg polenul de pe stamine, acoperindu-și întreg corpul cu grăunciori de polen, iar în a doua etapă urmează perierea polenului de pe perișori cu ajutorul pieptenilor tarsieni și formarea incărcăturilor (ghemotoacelor) de polen.

În general se consideră că o albină culegătoare de polen recoltează în medie, la fiecare zbor, circa 15 mg polen în ambele coșulețe, astfel incât, pentru a transporta în stup un kilogram de polen, albina trebuie sa efectueze circa 67.000 de zboruri. Pentru o familie de albine de putere mijlocie, consumul anual de polen se ridica la aproximativ 25-30 kg, fiind hrana proteică a familiei.

După proprietățile organoleptice și fizico-chimice polenul se împarte în două categorii: polenul recoltat de albine – polifit și polenul recoltat de albine superior – monofit.

Constituenții de bază ai proteinelor sunt aminoacizii. Polenul conține un numar de 21 aminoacizi liberi dintre care amintim: asparagina, prolina, alamina, gentamina, metionina, serina, acid aminobutiric, arginina, acid aspatic, cistina, acid gentamic, histidina, hidroxiprolina, leucina, izoleucina, lizina, treonina triptofanul, tirosina si valina.

În ceea ce privește glucidele, în polenul recoltat de albine, s-a identificat o cantitate de 20-40% zaharuri datorita prezenței mierii și a nectarului, precum și a cantitaților mai mici de zaharuri nereducătoare. Pe langă aceste doua categorii mari de zaharuri in polen au fost evidențiate pentaze ca riboza si dezoxiriboza.

Lipidele ce conțin in structura lor acizi grași, sunt reprezentate in polen prin prezența acidului leuric, poleic, linoleic, palmitic și miristic. Printre substanțele lipoide din polen au mai fost evidențiate lecitina, izolecitina și fosfoinozitolul. Sunt, de asemenea, prezenți în polen fitosterolii, iar dintre lipidele complexe, fosfolipidele întrunesc în polen valori apreciabile.

Polenul conține, de asemenea, substanțe minerale (macroelemente) ca: potasiu, fosfor, calciu,sulf, sodiu, clor, magneziu și fier, precum și următoarele microelemente ca: iod, cupru, zinc, mangan, nichel și titan.

Granulele de polen transportate de albine pot fi colectate de apicultor cu ajutorul dispozitivului numit colector de polen.

Colectoarele de polen se aplică în general pe o perioadă limitată, permițând în felul acesta ca familiile de albine să-și poată asigura necesarul de polen pentru hrana, sertărașul cu care este echipat colectorul de polen se golește zilnic. Imediat după recoltare, polenul trebuie supus prcesului de uscare utilizând caldura naturala sau cu ajutorul unor instalații speciale a căror temperatură nu trebuie sa depășească +40 – +450C și trebuie ferit de acțiunea directă a razelor solare.